Se vehiculeaza tot mai des in lumea internetului ideea de second life, de viata petrecuta in fata calculatorului sau care se desfasoara prin internet. Am ras cand am auzit la inceput astfel idei, mi-au parut ca si acum stupide, iar cei care se regasesc in acest stil de viata, demni de mila.
Imi dau seama insa ca spre asta ne indreptam. In cazul asta ma gandesc ce rost are sa ne mai facem griji de poluarea atmosferei, desertificari si altele. Nu o sa mai fie atat de tragic peisajul dezolant de dincolo de geam atata timp cand se va sta numai pe un scaun, vom avea capul mai mare si corpurile sedentare subtiri si anemice.
In ultimele saptamani am reluat legatura cu cativa colegi din liceu. Ne tot amenintam si ne promitem solemn ca o sa ne intalnim, ca sa iesim la un pahar de vorba sau ce’o mai fi. Unii au copii, nu ne-am vazut de ani.
Da, sigur! Ne vedem … dar sunt cam ocupat, am atatea, vin tarziu de la munca, e frig afara … hai stai sa iasa iarba si sa se deschida terasele! Dar vorbim diseara pe mess, nu’i bai!
Asa s-a si intamplat! Am vorbit pe mess, la fel si aseara cand mi-a zis ca are o vesta macabra. Da, tot pe mess.
A murit un coleg. Accident de masina. Nu mai e. O sa ramana numai pe mess, offline.